Exista o boala misterioasa care afecteaza artizanii din intreaga lume. Nu e contagioasa, dar se transmite foarte usor din tutoriale, grupuri de Facebook si magazine de materiale, atat online cat si fizice, mai ales fizice. Nu are leac, dar, sincer, nici nu cautam. Se numeste „sindromul pastratului de orice, ca poate-mi-trebuie”.
Daca lucrezi cu fetru, broderie, pictura pe haine, lut polimeric, margele, practic orice material, probabil te recunosti deja. Dar hai sa detaliem simptomele, ca sa fim siguri:
Simptomul numarul 1: Cutii misterioase cu resturi utile
Ai inceput cu o punga, apoi cu un sertar, iar acum ai o cutie, sau sapte. In ele se ascund capete de panglici, paiete ratacite, nasturi cu potential, bucati de fetru de 2-3 cm (care sunt perfecte pentru urechile unui iepuras, o floricica, ori o frunzulita in culoarea perfecta), sau sabloane decupate pe care nu le-ai folosit niciodata, dar stii ca vei avea o revelatie intr-o zi.
”Asta nu-i gunoi, e o frunza de fetru dintr-un proiect inceput. Ii gasesc eu un scop... poate o transform intr-o palarie, sau o rochita pentru o zana!”
Simptomul numarul 2: Folderul de pe laptop care a devenit un labirint
Broderia computerizata e o arta... si o capcana. Ai inceput cu 10 modele. Acum ai 10.850, toate salvate cu denumiri logice precum: „fluture_final_final_final2.pes” sau „ren_mic_craciun_var_3.pes”.
Ai modele pentru orice ocazie: Craciun, Paste, botez, ziua vecinei, ziua prietenei pe care nu ai vazut-o de 6 ani. Si desigur, le pastrezi ca nu se stie niciodata.
„Nuuu, pe asta nu-l sterg. E un unicorn asa de dragalas. O sa-l brodez candva”.
Simptomul numarul 3: Nu cumpar nimic, doar ma uit
Te duci intr-un magazin doar ca sa iei ”un ac” si iesi de acolo cu 12 culori noi de fetru, 6 seturi de ate, o cutie de batoane de silicon, si 10 modele de panglici.
„Ma linisteste sa stiu ca le am in caz de ceva”
Simptomul numarul 4: Cutia cu proiecte incepute
Nici nu mai stii ce era acolo – un cap de leu fara corp, o rochita care trebuia finisata, un proiect de broderie abandonat pentru ca s-a intrerupt curentul acum 3 ani si ... n-a fost sa fie. Dar nu le arunci. Acolo exista potential neexploatat, visuri neterminate, arta latenta.
„Le termin eu intr-o zi, cand o sa am timp. Poate la pensie...”
Simptomul numarul 5: Legea universala a aruncatului
Exista o lege nescrisa, dar bine cunoscuta in lumea artizanilor: in momentul in care arunci ceva ce ai pastrat timp de 5 ani, a doua zi vei avea nevoie fix de acel obiect. Ai tinut o bucata de fetru verde masliniu de dimensiunea unei frunze timp de 4 ani. Intr-un moment de curaj si ordine spirituala, o arunci. A doua zi? Primesti o comanda personalizata pentru un ursulet cu sapca „dintr-un verde masliniu usor decolorat”.
„Nu pot sa cred... chiar acum mi-ar fi trebuit! Cine m-a pus sa fac ordine? Cine m-a pus s-o arunc?”
In loc de concluzie: Pastreaza cu drag si fara regrete
Adevarul este foarte simplu: artizanii nu aduna lucruri inutile. Ei strang posibilitati. In fiecare rest de material, nasture pierdut sau sablon ciudat se ascunde o comoara, un proiect inca nenascut, o idee, o zana care isi asteapta rochita.
Asa ca nu te judeca prea aspru cand dulapul geme, iar cineva intreaba pentru a zecea oara: ”De ce pastrezi toate astea?” Zambeste calm si raspunde sincer: „Pentru ca intr-o zi... s-ar putea sa imi trebuiasca.” Si cand acea zi vine – pentru ca vine sigur – o sa zambesti mangaind bucata de fetru salvatoare, ca pe o comoara de nepretuit.
Daca ai recunoscut macar trei simptome, felicitari: esti un adevarat artizan. Creativa, pasionata si colectionara compulsiva – dar pentru un scop nobil.
P.S. Daca vrei sa te tratezi, incearca sa arunci o bucata de fetru taiata aiurea. Nu poti, nu? Exact. Este imposibil. Dar e OK – noi intre noi ne intelegem.
Lasa un comentariu cu cea mai ciudata chestie pe care ai pastrat-o in atelier.
Daca lucrezi cu fetru, broderie, pictura pe haine, lut polimeric, margele, practic orice material, probabil te recunosti deja. Dar hai sa detaliem simptomele, ca sa fim siguri:
Simptomul numarul 1: Cutii misterioase cu resturi utile
Ai inceput cu o punga, apoi cu un sertar, iar acum ai o cutie, sau sapte. In ele se ascund capete de panglici, paiete ratacite, nasturi cu potential, bucati de fetru de 2-3 cm (care sunt perfecte pentru urechile unui iepuras, o floricica, ori o frunzulita in culoarea perfecta), sau sabloane decupate pe care nu le-ai folosit niciodata, dar stii ca vei avea o revelatie intr-o zi.
”Asta nu-i gunoi, e o frunza de fetru dintr-un proiect inceput. Ii gasesc eu un scop... poate o transform intr-o palarie, sau o rochita pentru o zana!”
Simptomul numarul 2: Folderul de pe laptop care a devenit un labirint
Broderia computerizata e o arta... si o capcana. Ai inceput cu 10 modele. Acum ai 10.850, toate salvate cu denumiri logice precum: „fluture_final_final_final2.pes” sau „ren_mic_craciun_var_3.pes”.
Ai modele pentru orice ocazie: Craciun, Paste, botez, ziua vecinei, ziua prietenei pe care nu ai vazut-o de 6 ani. Si desigur, le pastrezi ca nu se stie niciodata.
„Nuuu, pe asta nu-l sterg. E un unicorn asa de dragalas. O sa-l brodez candva”.
Simptomul numarul 3: Nu cumpar nimic, doar ma uit
Te duci intr-un magazin doar ca sa iei ”un ac” si iesi de acolo cu 12 culori noi de fetru, 6 seturi de ate, o cutie de batoane de silicon, si 10 modele de panglici.
„Ma linisteste sa stiu ca le am in caz de ceva”
Simptomul numarul 4: Cutia cu proiecte incepute
Nici nu mai stii ce era acolo – un cap de leu fara corp, o rochita care trebuia finisata, un proiect de broderie abandonat pentru ca s-a intrerupt curentul acum 3 ani si ... n-a fost sa fie. Dar nu le arunci. Acolo exista potential neexploatat, visuri neterminate, arta latenta.
„Le termin eu intr-o zi, cand o sa am timp. Poate la pensie...”
Simptomul numarul 5: Legea universala a aruncatului
Exista o lege nescrisa, dar bine cunoscuta in lumea artizanilor: in momentul in care arunci ceva ce ai pastrat timp de 5 ani, a doua zi vei avea nevoie fix de acel obiect. Ai tinut o bucata de fetru verde masliniu de dimensiunea unei frunze timp de 4 ani. Intr-un moment de curaj si ordine spirituala, o arunci. A doua zi? Primesti o comanda personalizata pentru un ursulet cu sapca „dintr-un verde masliniu usor decolorat”.
„Nu pot sa cred... chiar acum mi-ar fi trebuit! Cine m-a pus sa fac ordine? Cine m-a pus s-o arunc?”
In loc de concluzie: Pastreaza cu drag si fara regrete
Adevarul este foarte simplu: artizanii nu aduna lucruri inutile. Ei strang posibilitati. In fiecare rest de material, nasture pierdut sau sablon ciudat se ascunde o comoara, un proiect inca nenascut, o idee, o zana care isi asteapta rochita.
Asa ca nu te judeca prea aspru cand dulapul geme, iar cineva intreaba pentru a zecea oara: ”De ce pastrezi toate astea?” Zambeste calm si raspunde sincer: „Pentru ca intr-o zi... s-ar putea sa imi trebuiasca.” Si cand acea zi vine – pentru ca vine sigur – o sa zambesti mangaind bucata de fetru salvatoare, ca pe o comoara de nepretuit.
Daca ai recunoscut macar trei simptome, felicitari: esti un adevarat artizan. Creativa, pasionata si colectionara compulsiva – dar pentru un scop nobil.
P.S. Daca vrei sa te tratezi, incearca sa arunci o bucata de fetru taiata aiurea. Nu poti, nu? Exact. Este imposibil. Dar e OK – noi intre noi ne intelegem.
Lasa un comentariu cu cea mai ciudata chestie pe care ai pastrat-o in atelier.